Blog

Am copilărit pe vremea lui Ceaușescu, când majoritatea familiilor trăiau de la un salariu la altul. Până pe la mijlocul anilor ’70 se mai găsea câte ceva prin magazine. Țin minte că de pildă cumpăram câte un o jumătate de pachet de unt și tot o jumătate de franzelă, ca să fie proaspete. A urmat apoi o perioadă în care în autoservire erau doar conserve de pește, creveți vietnamezi și macaroane, precum și „Frații Petreuș“ cum se numeau, în epoca de aur, „puii de Gostat“. După care aproape că nu se mai găsea nimic, cel puțin nu vizibil.

Pe atunci nu înțelegeam de ce rudele și prietenii născuți sau stabiliți în Occident ne trimit bomboane și ciocolate legate cu scotch pe care scria 5 la preț de 4. Pentru mine ei reprezentau bunăstarea la care noi nu aveam acces, erau beneficiarii unor excursii de vis, locuiau în case uriașe cu grădină, aveau mașini ultimul răcnet etc., și totuși erau permanent în vânătoarea reducerilor. În capul meu articolele reduse erau pentru cei săraci, care nu își pot permite să le cumpere la preț întreg.

Și iată că acum încep să înțeleg că de pildă targetul campaniilor promoționale de genul Black Friday nu este nicidecum publicul sărac, ci mai degrabă unul insațiabil, care, dacă ar avea posibilitatea ar cumpăra tot ceea ce există, indiferent dacă are sau nu are nevoie de el. Goana după reduceri, nevoia/dorința de cumpărare, teama de a nu rata nicio ocazie promoțională împing oamenii spre magazinele online și cele tradiționale.

În urmă cu câțiva ani am rămas stupefiată de imaginile din SUA de Black Friday, când, asaltând magazinele, oamenii pur și simplu se călcau în picioare. Era ca o turmă de animale înfometate.

Dar iată că mai nou și noi experimentăm iluzia unei posesiuni potențial infinite. Cu toate că nevoile noastre rămân practic aceleași, intră totuși în funcțiune această goană, nepotolita foame de obiect, himera de a intra în posesia diferitelor lucruri și obiecte considerate anterior mai puțin accesibile. 

Deci din supraviețuitori, cum eram în „epoca de aur“, ne-am trezit brusc consumatori înrăiți.

Simțim o nevoie irațională, insațiabilă, care nu ne dă pace până când nu o satisfacem.

Vânătoarea reducerilor, acest impuls de nestăvilit umple de fapt golurile din sufletele noastre. În urma achiziționării unor lucruri dintr-un impuls emoțional sau din nevoia de a scăpa de o anxietate persistentă, apare adesea sentimentul de vinovăție. Accesele nestăvilite de shopping funcționează după același mecanism ca bulimia, când consumul excesiv de mâncare vine de fapt să umple un gol emoțional, iar prin dezamorsarea anxietății de bază, produce o plăcere pasageră, urmată de un inevitabil sentiment de culpabilitate.

În limitele normalului, fără a ajunge la excese, aceste campanii de reduceri pot fi însă și folositoare, ele pot contribui la creșterea coeziunii din unele grupuri sau comunități. De exemplu, în cazul pensionarilor sau celor cu venituri mai modeste, aceste reduceri, mai ales cele de Black Friday, pot oferi o temă și o preocupare comune, iar achizițiile făcute pot fi chiar utile.

Trebuie să avem însă grijă să nu cădem în capcana vânzătorilor, care, folosind diferite metode de marketing ingenioase și dibace, se străduiesc din răsputeri să ne convingă că, odată cu lucrurile cumpărate extraordinar de avantajos, cu o reducere de XX%, ne putem achiziționa și un supliment considerabil de stimă de sine și o doză mare de fericire.